Creanga inimii de Eusebiu Camilar

Când alte universuri mă cheamă sau le chem,
De-o nostalgie cruntă adânc oftez şi gem,

Căci ştiu atât de bine că din acelaşi lut
Şi trupul meu şi Calea Lactee s-au făcut,

Că din aceeaşi piatră cândva am scăpărat
Luceafărul de ziuă şi ochiul meu curat,

Şi nici măcar o clipă eu nu mă mir că pot
Să ţin pe creanga asta şi universul tot…

Îl port pe creaga asta întinsă uşurel,
Cum port lumina lumii în piatra de inel,

Şi pare universul imens şi uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de uşor,

Şi-l simt pân’ la durere şi imn, adese, când
Cumplit mi se apasă pe creanga lăcrămând.

(No Ratings Yet)

2 Comentarii

@Marcel multumim pentru prezenta pe site, rar avem ocazia sa intalnim si oameni cu adevarat culti si cu dragoste pentru literatura/poezie. Siteul este in general vizitat de elevi care’s in cautarea unei poezii pentru temele la scoala, mai putin de “oameni de cultura” 😉

Singurul roman al lui Eusebiu Camilar pe care l-am citit in copilarie a fost “Negura”.
Nu am fost interesat de poezia lui desi am citit destule poezii ale sotiei sale, Magda Isanos.
Iata ca in seara asta printr-o intamplare aflu ca a scris o splendida poezie numita “Creanga inimii”. Merg cu aceasta ocazie mai departe si sper sa gasesc altceva la fel de frumos si sensibil care sa-mi mearga la inima.
Multumesc pentru postare. Ce ne-am face fara net? Eu unul stiu ca nu as fi citit aceasta poezie daca nu as fi fost conectat la internet.

Creanga inimii ~ Eusebiu Camilar

2 Comentarii

Adauga un Comentariu Cancel reply