Medalion ~ Emil Botta

Pacatele mele!Pe fruntea ta,
la timpla ta,
ca delicatele, nervurele frunzei,
scris era
sfirsitul meu:
m-am spinzurat de gitul tau
cu funia de aur
a pletelor tale.
Si spinzur acum
de ramura gitului tau
si acum trage greu,
greu apasind pieptul tau
cea mai teribila,
infricosatoare medalie.
Binecuvintato,iubito,
repede sa treci
prin codrul deznadejdii,
nu cumva sa te ajunga
delirantul,viscolul rau.
Si medalionul arunca-l
si dezleaga-l pe robul tau.

(No Ratings Yet)

Loading...