Aducerile-aminte, posomorîte urne,
Ce-nchid cenuşa clipei murite pe vecie,
Uitate ţintirimuri cu umbre taciturne,
Ce-s mute ziua-ntreagă şi noaptea reînvie…
Aducerile-aminte sunt harfe spînzurate
De ramura dîntîie ce-atinge casa noastră,
Amurgul cînd adie tresar înfiorate,
Şi pînă-n zorii zilei ne cîntă la fereastră.
Aducerile-aminte, copii bastarzi ai vieţii,
Ce rătăcesc pe cîmpuri şi dorm printre ruine,
Dragii licurici de-o clipă din drumul tinereţii,
Aducerile-aminte de ce mai vin la mine?!