Cum sã nu umblu trist prin grãdini?…
Din coastele tatei cresc rãdãcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înãltat, strãvezii, si-au cãzut…
Printre amurguri cânt si cosesc.
Sub care iarbã o sã-l gãsesc?
Mai multã rouã… Doamne, te-ndurã,
Sã-i înfloreascã trifoiul pe gurã…
Toate aceste minuni împlineste-le,
Cã el te-ar lãuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidã nu poate
Nici pumnul, nici toporul, nici clestele.
Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cersetori cu împãratii vecini.
Fructe în pârg. Rãdãcini.
Cine n-are pãrinti prin grãdini?
(“Cuget moldovenesc”, nr.4-5, aprilie-mai, 1942)