Avatar ~ Cincinat Pavelescu

Mi-amintesc. Era pe vremea cruciadei.
Lângă tine, paj de dor îngenuncheat,
Îţi cântam pe ritmul leneş al baladei
Nenorocul unei fete de-mpărat!

Nu păreai o-nfăptuire pământească…
Castelană cu profilul de copil,
Înger trist, ce vine zarea s-o privească
În amurgul unei zile de april!

Şi cum seara cădea mistică şi lină,
Vrând să ştii ce suferinţe mai îndur,
Mă rugai să plâng încet, pe mandolină,
Versul meu mângâietor de trubadur.

Şi-n genunchi, ca pocăitul la altare,
În privire cu extaze ce nu mint,
Atingeam c-o nevăzută sărutare
Albii crini ai mantei tale de argint.

(No Ratings Yet)

Loading...