În goana artei ~ Cincinat Pavelescu

Nebun, sălbatic, fără frâu,
Prin arătură şi prin grâu,
Peste livezi, peste câmpii,
Sărind bariere şi hotare
Şi şanţuri largi şi garduri vii,
Fugea un cal, fugea mai tare
Ca vântul prin pustii.
Sub el pământul tremura
Şi orice piatră scăpăra
Scânteietor,
Dar el, în vraja unei ţinte
Pe care nimeni n-o vedea,
Fugea, fugea-nainte,
Mai iute, tot mereu mai iute,
Părând că-n aprigul lui zbor
Îl poartă aripi nevăzute;
Dar în fantasticu-i transport,
Frângându-şi gâtul, cade mort.
Atunci măgarul ce venea
Pe drum încet, împovărat,
Cu pasul rar şi măsurat
A exclamat: Ce animal!
Şi-a râs c-un râs spiritual
Ca râsul oricărui măgar adevărat.
Şi râsul lui parcă zicea:
Eu bănuiam de la-nceput!
Ce s-a-ntâmplat i se cuvine;
De ce n-a mers şi el ca mine
La pas… pe drumul cel bătut.

(Lui Caragiale)

(No Ratings Yet)

Loading...