Un sărac privea la stele
Cum te uiţi la un tezaur
Şi zicea: Oh, ce de aur
Doarme-n ele!
Şi, pe când murim de foame,
Goi, nemernici şi uitaţi,
Voi zăceţi cu ochiul numai
La bogaţi.
D-aia strig, pe frigul ăsta,
Hai! Ciocniţi-vă-ntre voi!
Să mai plouă niţel aur
Şi pe noi!