De-o fi vreo inimă în doliu
Când voi muri, o mai implor
Pe chipul meu nepăsător
S-aştearnă-n grabă un linţoliu,
Fatalitatea raţiunii,
Când m-a făcut o-ntreagă viaţă
Să par un altul, şi pe faţă
Să port o mască, a minciunii,
Când peste pragul vieţii săr,
Ar fi o crudă nebunie
Bieţii prieteni să mă ştie
Aşa cum sunt în adevăr.