Bubuie furtuna,
Una câte una
Frunzele răpite
Cad şi rătăcesc
Arborul suspină,
Însă nu se-nchină,
Înfruntând ispite
Pieptu-i bărbătesc!
Şi la primăvară,
O verdeaţă iară
Mugurind îmbracă
Falnicul stejar;
Vântul urlă-geme,
Trunchiul nu se teme,
Foile când pleacă
– Altele răsar!