Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncă, mai plouă, mai plânge
Şi stropii căzând, în amurg iau culori:
De sineala, de aur, de sânge.
Pluteşte un lanţ de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se răsfrânge
Amurgul pe lebede pune culori:
De sineală, de aur, de sânge.
Uitate, statuiele albe privesc,
Albe visând c-un aer ce plânge
Şi lasă amurgul pe ele culori:
De sineala, de aur, de sânge.