Sarbatoare ~ Stefan Octavian Iosif

Duminica, se face dimineata.
Pe ulicioara ninsa si plina de-ntuneric
Doar crivatul, unchesul cel nebun,
Isi face mendrele si zburda-n voie,
Tot gramadind zapada
In dreptul ferestruiei mici
Ca s-o astupe.
Dar ferestruia licareste vesel
Si nu se lasa stinsa.
Acolo sta cizmarul meu.
Cu ochelarii vechi pe nas,
El bate cuie la lumina lampii,
Iar mesterita rascoleste focul.
Dar unde-i ucenicul?
Hai, intrebati voi crivatul ce joaca
Si sufla, nu se-ncurca:
Pe ulicioara ninsa
De-un ceas se lupta amandoi
Ca sa dezgroape din zapada
Un cos innamolit.
Cizmarul mormaie un cantec
Bisericesc, pe nas.
Nevasta lui deretica prin casa,
Si usa se deschide mare.
Copilul intra plin de frig
Si cu urechile-nghetate,
Abia tarand pe urma lui
Burtosul cos impodobit

Cu fel de fel de bunatati din hala!
Trei paini, verdeturi berechet,
Si-un chil de carne!
S-a intamplat minunea asta rara
In casa bunului vecin!
Copilu-si sufla-n pumni, iar mesterita
Asaza painile dupa cuptor,
Se uita la mosneag si rade.
Mosneagul, peste ochelari,
Se uita la copil, l-ameninta
Cu degetul si rade.
Strengarul mic se uita curios
La amandoi si rad toti trei.

(No Ratings Yet)

Loading...