Noapte in ploaie ~ George Topârceanu

(Fragment)
…Mai sus, la poalele padurii,
Se-mbina umbrele-n coroana
Si ca-n poveste se deschide
In fata noastra o poaina:
Mesteceni albi, cu ramuri goale,
Pe margini codrul adormit
Si-n raza lunii, risipite,
Capite mici de fan cosit…
Aici nu-i nimeni sa ne vada
In pacea noptii-ncremenite,
O, farmec negrait de dulce
Al sarutarilor oprite!…
Dar un fior prin noapte trece.
Soptesc copacii ingroziti.
Un tainic murmur, ca o apa,
Coboara-n codrii adormiti.
Vin freamate nelamurite,
Prevestitoare de furtuna,
Si nouri vineti, colo-n zare,
Deasupra muntilor s-aduna…
Acum pe bolta razvratita
Alearga cum ii poarta vantul.
In valuri negre luna moare
Si umbra-ntuneca pamantul.

O, doamne! Ploaia-n noaptea asta
Ne strica fara mila rostul.
Dar colo jos, intr-o capita
De fan, gasi-vom adapostul…
Stam bine-asa, sub bolta moale,
Cu fruntile alaturate
Ca doi copii cuminti. Ne-mbata
Mirosul florilor uscate.
De peste deal abia s-aude
Un ropot repede-n paduri,
E ploaia… Pan’ la noi deodata
Ajung razlete picaturi,
Si tot mai dese cad. Un fulger
Taria norilor despica
Vuinid departe-n munti. Iubita
S-a strans la pieptul meu cu frica.
Simteam atunci viata calda
Cum tremura ca o vapaie
De foc nestins, in trupul tanar,
Sub haina umeda de ploaie…
Cum norii-ntunecau seninul
Nemarginirilor albastre,
O noapte dulce-nvaluise
Lumina gandurilor noastre.
Dar n-a fost patima nebuna
Cu ganduri risipite-n soapte,
A fost un vis frumos… Si ploaia
Curgea cu ropot lung, in noapte.

………………..
………………..
La rasarit incet s-aprinde
Vapaie rece de rubin
Cand printre norii rupti s-arata
Ferestre mari de cer senin.

(No Ratings Yet)

Loading...