Toamna la Florica ~ Ion Pillat

De aur vechi s-a facut frunzarul;
Zarile-s stinse cum e cenusa.
Deschide usa.
Toamna ne cheama.
Am impuscat in zavoi sitarul
Din urma: zburase sa plece.
Vantul e rece.
Toamna ne cheama.
Via pe deal de mult e-ngropata;
Stolul pe cer s-a dus: o naluca.
Dor ma apuca
De altadata.

Unde esti, unde, casa uitata?
Unde, azi, sunteti, zilele mele —
Voi, randunele
De altadata!