Convertire ~ Ion Barbu

Prin ce-nnodate drumuri, pornind, la ce rascruce,
Incepe noaptea noastra sa curga, nu mai stiu.
Vad doar la geamuri fuga trasurii ce ne duce,
C-un sac de somn pe capra: ghebosul vizitiu.
In limba tarii tale ma necajeam a spune
Ca esti supremul bine, inaltul meu regat,
Ca nu cuprinde alta dulceata si minune
Orasul-zmeu, orasul testos si ferecat.
Cu ochi in jumatate, ce vor sa spuna: hai!
Priveai la omul oaches venit din Valahai;
Cu ochi pe jumatate, caci nu tineai sa-l masuri,
Intaia mea cucoana de voaluri si matasuri!
Pe crengi de vis, doi umezi de muguri: ochii tai
Se deschideau in floare, cand lampe din odai
Burau lumina scumpa la geamul de trasura,
Cu foarte mare frica te-am sarutat pe gura.
Si te-am rugat cu ciuda, de mila mea plangand,
Sa uiti de stangacia baiatului ce sant.
Ca eu visez… cum pruncul flamand la san, la maica,
De carnea ta curata si alba, de nemtoaica.
Mai rara ca racoarea in luna lui Cuptor,
Mi-ai lunecat in brate, ai desfacut fuior
Tot parul ca un galben, intins eter de miere…
Si m-ai facut c-un lucru de pret mai stiutor:
Ca doua sunt, nu una, femeie si muiere.

(Unei femei din Nord)

(1 votes, average: 5.00 out of 5)

Loading...