SFÂŞIAT ÎNTRE DOUĂ CERURI ~ Sorin Olariu

era într-o zi de marţi cu degete
galbene ca de ceară cu
ceţuri vâscoase devorând oraşul şi oamenii în
casa scărilor vaginul tău trosnea inimitabil pe ritmuri
vechi de hip-hop

iar tu femeie cu sâni de-ntuneric chicoteai înfundat în
amiaza vernală di când în când
te mai acompania scârţâitul
uşii stricate a liftului oprit de decenii
la subsol

ştiu doar că dintr-odată m-au înconjurat toate armiile
iernii un corb mi-a adus apă
în plisc să-ţi sorb
uitarea şi l-am strivit înciudat de
tâmplă

dar tu plecaseşi de mai bine de un mileniu atunci demult
deodată cu iarna doar eu mai veneam uneori
însingurat pe ţărmul dintre noi
să-ţi ascult mersul
de ape

mă doare cerul dintre aripi îmi spuneam
câteodată în gând
sfâşiat între tine şi tine cu
sufletul gol ca un
buzunar de poet

(No Ratings Yet)

Loading...