O tu iubite drag şi nesperat
Îndelung şi aprig te-am căutat
Te zăream odată cu umbrele nopţii
Încercam c-o rugă să-mi îmbunez sorţii.
Priveam speriată in noapte,
Încercam să alung tot ce ne desparte.
Încleştam neputincioasă pumnii,
Promiţând răzbunare şi ură lumii.
Dar toate gâdurile negre plecau.
Când doar pentru o clipă frunzele mişcau.
Aşteptam nerăbdătoare să te văd pe tine,
Mi se părea că eşti. Vine? Nu vine!
O tu iubite veşnic adorat
Nu auzeai ce-amarnic eşti chemat.
Nu te-ndurai văzându-mă că ard,
Ci doar râdeau perfid ochii-ţi smarald.
Veneai doar până-n prag şi te-ntorceai.
Nu mă lăsai s-ating măcar un fir bălai
Şi nici măcar in braţe să te strâng.
Plecai ne-vrând s-auzi cât plâng.
Până-ntr-o zi când ai rămas,
Uitat de soartă doar un ceas.
Pentru asta mă rugam eu,
Căci de atunci tu vii, mereu.
O tu iubit atât de aşteptat
Îţi aşterneam pe pat cearceaf curat
Veneai flămând de dragoste în seară
Plecai in zori şi nu ziceai când mai vii iară.
Dar eu ştiam c-ai să te-ntorci
Chiar dacă-ai fi-ntre vii sau morţi
Nimic n-ar mai putea ca să despartă
Ce s-a unit din dragoste curată
N-ai foat al meu, dar vei rămâne
In veci al meu ……Stăpâne!
Căci singură am vrut să fiu numai a ta
Si tot ce-ţi cer, tu ai şi îmi vei da.
(NetyM)