Iata vine Isus spre Cetatea sfanta.
Cu El vin pescarii din tara de sus.
cu El vine gloata de sfiinti care canta.
Vine Isus.
Ramuri si haine acopera drumul.
Magarusul calca prudent si supus.
Templul spre cer isi clatina fumul.
Vine Isus.
“Baruh Aba!” canta coloana.
“Binecuvantat fie harul adus!
Glorie Celui ce vine! Osana!”
Vine Isus!
“Cine-i acesta?” se-ntreaba vecinii.
“E profetul din Nazret, decat toti mai presus.”
In sinedriu grabnic se-aduna rabinii.
Vine Isus.
Tresare Pialat, iesind sub arcade.
Mana streasina peste ochi si-a pus.
“Hei, capitani, trimite-ti iscoade!
Vine Isus…”
Orbii pornesc bajbaind prin multime.
“Pe unde vine?” “Unde s-a dus?”
Chöntec si chiot! Clipe sublime!
Vine Isus!
…Trec zile…trec ani. Isus si pescarii
din Cetatea Sfanta pornesc spre apus.
Popoarele canta. Se-ncrunta cezarii.
Vine Isus.
Vin la iertare munti de pacate.
Tiberiu, Nero, Diocletian s-au dus!
Constantin cel Mare da libertate…
Vine Isus.
Dau marturie albigenzii, lolarzii…
Pe rug in flacari, se mistuie Hus.
Luther si Calvin se-nalta ca brazii.
Vine Isus.
Iata Sfanta Scriptura, in vremea din urma,
are un cuvant puternic de spus.
Un cuvant ce-n milioane de inimi scurma:
Vine Isus!
Trece Evanghelia inconjurand planeta.
Popoarele Africii, poporul hindus
tresar auzind cum rasuna trompeta.
Vine Isus.
Veniti, prieteni! Veniti, torente!
Vine Mesia, dupa cum ne-a spus.
Aplaudati, paduri! Cantati, continente!
Vine Isus! Vine Isus!