Eseu “Iubesc” (Natalia Popusoi) ~ natashkap

Iubesc şi plîng de fericire. Iubesc fără nici un alt gînd în cap, nu aştept nimic în schimb, nu aştept să îmi fie apreciată iubirea, nu aştept nici măcar să îmi fie împărtăşită. Iubesc pentru simplul fapt de a iubi, pentru ca el să aibă la cine apela atunci cînd îi va fi greu, chiar dacă locul lui nu ar fi lîngă mine, ca să îl pot proteja de relele lumii, ca tot ce-i urît să se oprească în mine, iar la el să ajungă doar fericirea. Iubesc pentru că ochii lui strălucesc mai frumos atunci cînd fac asta, pentru că mîinile lui sunt mai calde cînd le strîng într-ale mele. Îl iubesc pentru tot ce este el şi pentru felul în care mă simt eu datorită acestui sentiment. Iubesc de dragul de a iubi sincer şi curat sau ca să am un motiv sa plîng, de dor ori fericire. Iubesc pentru că numai în iubire găsesc sensul vieţii, în ea îmi găsesc tăria de a continua, licărirea ochilor, tremurul buzelor, vorbirea din priviri. În iubire găsesc ceea ce nu e posibil să găsesc în altceva, ea îmi dă ceea ce destinul îmi ia.

Iubesc şi iubesc de la cer la pămînt de nenumărate ori, aşa cum nimeni nu a putut iubi vreodată, fără ezitare, fără regret. Iubesc pentru că din cauza asta tot egoismul pleacă de la mine, pentru că aşa sunt mai bună, pentru că din iubirea mea se naşte fericirea lui, iar fericirea lui face o lume mai frumoasă. Oare acei ochi albaştri nu-şi dau seama cît de minunată e ziua atunci cînd ei mă privesc, cît de fericită sunt atunci cînd ei îmi vorbesc, cîtă forţă îmi dau atunci cînd aştept să îi văd? Buzele alea dulci, mîinile puternice, sufletul rănit de cuţite străine, tot ceea ce înseamnă el iubesc. Şi temerile sale, iluziile, visele, naivitatea, defectele, chiar şi micile minciuni şi greşelile ortografice i le iubesc.

Îl ador atunci cînd zîmbeşte, atunci cînd merge serios la volan şi uită de mine, cînd mă ţine de mîină, cînd mă priveşte cu ochii ăia de îndrăgostit. Şi atunci cînd mănîncă, cînd se gîndeşte cum să facă lucrurile, cînd îmi vorbeşte despre viitor apoi retractă ce a zis, atunci cînd are îndoieli şi cînd e sigur pe ce spune, îl iubesc romantic sau rece, cînd mă strînge puternic în braţe pentru că i-a fost dor şi atunci cînd uită să mă sărute şi iese grabit din maşină. Cînd o face pe supăratul sau cînd închide ochii şi îşi lasă capul pe umărul meu. Îl iubesc cînd mă sărută şi îmi vorbeşte frumos, cînd vorbeşte la telefon sau pur şi simplu fumează o ţigară. Cînd îmi spune că lucrurile se fac cu timpul şi nu într-o zi, chiar şi atunci cînd mă refuză sau cînd îmi face pe plac. Îl iubesc cînd îi spun că vreau banane şi nu uită acest lucru, cînd îmi cere părerea sau îmi spune tot ce i se întîmplă fără ca eu să pretind acest lucru. Îl iubesc cînd îmi vorbeşte despre fosta sau atunci cînd îi este neplacut, dar ascultă oricum ce zic eu despre alt bărbat.  Îl iubesc pentru că mă ascultă atent cînd îi zic ceva, apoi tace ca şi cum nu m-ar fi ascultat deloc şi, mai mult, cînd schimbă subiectul dacă nu vrea să îmi răspundă la întrebări. Cînd mă sperie, cînd îmi face cu ochiul sau se lasă în braţele mele ca un copil mic. Îl iubesc cînd ascultă concentrat muzică şi uită să îmi răspundă sau cînd o face doar pe concentratul. Îl iubesc cînd îmi trimite cintecele care îi plac lăsîndu-mă să pătrund în lumea lui sau cînd îmi umple memoria calculatorului cu tot felul de poze povestindu-mi istoria fiecăreia dintre ele. Îl iubesc mereu, în fiecare clipă, fără nici un motiv, fără nici o reţinere, pur şi simplu îl iubesc.

(No Ratings Yet)

Loading...