Traşi cu cheia
Într-o lume obsedată
De banal şi anormal,
Cu filosofii de viaţă
Pentru ochelari de cal,
Libertatea-i relativă
Ca dormitul pe ţambal.
Legea firii, demodată
Cea care există-n om,
Din geneză,de la Faceri
Ca nucleul din atom,
E tradusă ca,obtuză
În surâsuri de bonom.
Muchie de zâmbet,acru
Din barou de avocaţi,
Guler alb şi vorbă goală
Mercenari de diplomaţi
Şi cuvânt cu trei tăişuri,
Ca să-i taie pe…bărbaţi.
Cu bun simţ şi demnitate
Mori tocat şi feliat,
Încadrat de legi absurde
Angajate avocat,
Care spânzură şi taie
În systemul democrat.
Şi se cere-ngăduinţă,
Toleranţă şi consens
Şi tăceri de miei de oaie,
Dar cu dublu înţeles.
Interesele-s aceleaşi,
Doar cuvântu-i în alt sens.
Folosit cu-ndemânare
Consultat de avocaţi,
Nu-i nimica, nou sub soare
Sunt doar,tufe şi bărbaţi.
Cum afost de când e lumea,
Fratricidul dintre fraţi.
La-nceput,Cain şi Abel
Apoi lupte între lumi
Şi prostimi aplaudace
Şi aziluri de nebuni,
Puşcării absolutiste
Şi tot felul de minciuni.
Circ şi pâine,ca să tacă
Turma, din carne de tun
Bunul simţ, închis în frică
Tras cu cheia,omul bun.
Omul bun,omul de bine
Cu principii şi… ruşine.