Poarta sufletului ~ ovidiuvasile

Poarta sufletului

Fiecare suflet are,o intrare,un acces.

De interiorizare,de refugiu pentru stres.

Care vine să forţeze,dintr-un simplu interes,

Să-l pătrundă cu puhoaie, de cuvinte fără sens.

Să pătrundă,să inunde,să înece suflet cald,

Să-l răcească,să-l îngheţe şi să fie penetrat.

Să rămână numai carnea,creierul,ţesuturi moi

Insensibile durerii, din necazuri şi nevoi.

Nesimţind dureri de suflet,corpul astfel up-gradat,

Poate fi trimis la luptă,cu simbrie de soldat.

Cu doctrină militară-n loc de suflet şi de crez

Calcă totul cu bocancii,cununie şi botez.

Risipind hrana de suflet,cumpărând hrană de trup

Omul din miel pentru oaie,devine miel pentru lup.

Cheamă,behăie-n neştire,cică după mama lui

Dar ajunge cu ştiinţă,chiar în gura lupului.

Deci atenţie la turmă şi la suflete,la porţi !

Ce direcţie urmează,gloata cea de idioţi

Şi dublează-ţi paza-n poarta sufletului ,dacă poţi.

Care vor să-ţi intre-n suflet,fă-i să se descalţe,toţi !

Şi să lase la intrare,cizme,ghete şi bocanci,

Să înveţe să respecte,liniştea pe care-o faci.

Să asculte,să-nţeleagă,să se-nchine dacă vrea,

Când vorbeşte-atunci să tacă,pentru a comunica.

(No Ratings Yet)

Loading...