Râde omul ~ ovidiuvasile

Râde omul

Râde omule, fii vesel,

Nu te plange că nu ai,

Veselia-ţi  face bine,

Ce mai viaţă,ce mai trai.

Hai să ne-ncruntam ,cu toţii!

Şi să stăm posomorâţi,

Veselia şi credinţa,

Să le vindem pe arginţi.

Care mai avem de unde,

De prin spirit,de prin minţi.

Vine omul,dă argintul,

Şi îi dai un pumn în cap.

El automat va râde,

Fiindcă-i un automat.

Iar capul coordonează,

Tot ce mişcă-n corpul lui.

Fără minte…doar cu creier,

Suflet ia, de unde nu-i!

Merge omul la serviciu,

Ziua ,noaptea,încruntat.

Şi răcneşte şi se ceartă,

Şi se poartă mai ciudat.

Nu mai râde,doar se plânge,

Veselia-i un tabu.

Iar dacă te vede vesel,

Se răsteşte…Ce ştii tu!?

Numa’ râzi,da’ râsu-ngraşă!

Şi nici nu ţine de cald,

Nici de foame,nici de sete,

Nici nu-ţi pune bani pe card.

De ce te răsteşti la mine?

Şi de ce te dai rotund?

Tu cu sfatul,tu cu cardul,

Parcă ai un băţ în fund.

Relaxează-te şi râde!

Ca să vezi,ce n-ai văzut.

Faţa-ntreagă se destinde,

Eşti de nerecunoscut!

Uite…iţi arăt un deget!

Vezi că poţi să râzi de el?

Ce faci,dacă-ţi spun o glumă?

Faci pe tine,faci pe el?

Râde hârb de oală spartă,

Şi cârnaţul de covrig,

Râd colacii de pe garduri,

De momeala din cârlig.

Şi durerea prinde-a râde,

Cam…strâmbându-se, e drept,

Râsul este doctorie,

Râsul este arhitect.

Chipul, trupul se transformă,

Spiritul la fel şi el,

Nu deseaba au fost celebrii,

Charlie Chaplin,Fernandel,

Stan si Bran,Dem Rădulescu,

Benny Hill şi cu Birlic,

Cavaleri ai veseliei,

Care m-au crescut de mic,

Cu credinţa-n veselie,

Şi cu râsul pe obraz,

Şi acum găsim motive

…Hai să râdem de necaz!

Râsu-i peste tot şi-n toate,

Cu privirea faci un tur,

Cu urechile ciulite,

Şi atenţie în jur,

Iar necazurile toate,

Puse-n locul lor la…ce?

Aţi văzut c-aţi prins ideea?

Însă, nu este frumos,

Haide-ţi,mai cu eleganţă

Haide-ţi  să îi spunem,dos !

(No Ratings Yet)

Loading...