Şocuri ~ ovidiuvasile

Şocuri

Merge bicicleta dreaptă

Dacă stă,stă într-un picior,

Înclinată într-o parte

Sau proptită-n coridor.

Avioanele ce zboară

Cu viteză din motor,

De le stă motorul ,pică.

Omorând pe-aviator.

Chiar şi trupul, dacă şocul

Care-l zguduie de zor,

E prea tare,intră-n stopul

Cardio-respirator.

Când reciţi o poezie,

Ea vibrează ca şi dorul,

Însă moare şi se stinge

De-i opreşti recitatorul.

Versul care se-ntrerupe

Dacă vrei să-l reporneşti,

Şoc, din vorbe potrivite

În cuvinte, să-i găseşti.

Alte şocuri faci atuncea

Dacă vrei să reînvii

Ce-a murit oprit odată

Cu un şoc ,dintre cei vii.

De-a trecut deja tărâmul

De-a păşit în nefiinţi,

Că nu este clipă-n care

Să nu fim, oameni sau sfinţi,

Trup de om ,aici pe Terra,

Suflet, sus în univers,

Ţara nimănui e goală,

Doar o umbră, ce s-a şters.

De n-apucă să se şteargă

Clipa, ţine timpu-n loc.

Să revină-n spaţiul propriu

Ce mişcat a fost de-un, şoc.

(No Ratings Yet)

Loading...