Mămăliga română ~ ovidiuvasile

Mămăliga română

Mămăligă română cu brânză de veci

Din palme cu gusturi sărate şi reci

Culoare de aur şi gust de pământ

Şi soră de cruce a pâinii din gând

Mămăligă crescută din bob de porumb

Din brazdă de ţară cu membre de plumb

Colos de cultură cu braţe de lut

Popor ce-i cu pâinea în mână născut

Mămăligă cu lapte de mamă de fii

Ai pădurii şi-ai frunzei de viţă-de-vii

Cu pâinea şi sare-ai primit pe străin

Mâncând mămăligă cu gust de venin

Sarmale răcite din pastă de mici

În porţii sărace la oameni voinici

Români libelule jumătate cap

Jumătate scule de fript la proţap

Mâncare domnească la omul sărac

Şaorma şi piţa cu gust prostănac

Ori senvici cu brânză ca guma de şters

Mâncare de om ce mănâncă din mers

Mămăligă tăiată cu aţa în cruce

Ritual strămoşesc ce cu timpul se duce

Rămâne ruşinea să faci mămăligă

Şi pământ nelucrat un pământ ce te  strigă

Când pleci alungat sau cu bună ştiinţă

Şi uiţi mămăliga şi buna cuviinţă

Mămăligă română cu brânză de veci

Din palme cu gusturi străine şi reci

Mămăliga sau bulzul sau cum vrei să-i spui

Coleaşă sau terci din porumb, amărui

E hrana română de suflet şi trup

Simbolul cel dacic de foame de lup.

(No Ratings Yet)

Loading...