Strada Mare
Cândva, copil fiind şi mă duceam la joacă,
pe strada mare adesea eu timpul petreceam, şi
rămânând în drum până n-seara,
mergeam acasă, când Mama, îngrijorată mă chema.
Nenduplecat, naiv şi curios,
pe cele 2 căi de roţi bătătorite,
de mic copil la joacă alergam,
mă prăfuiam în colb, sau, mă udam în apă,
alunecam pe gheaţă iarna, când la săniuş cu alţi copii ieşeam.
Îmi amintesct de prima zi de şcoală,
când am pornit spre şcoală pe şosea,
de data aceasta, cu pietre grunduită,
şi-atăt de largă şi imensă,
părea o altă stradă mare-n viaţa mea!
Sosit-a timpul când am plecat de-acasă,
pentru mai mult timp de cât oricând altcândva,
nu mai era cu pietre grunduită, ci asfaltată şi
c-o linie dreaptă, întreruptă sau continue, marcată
acea stradă mare-n viziunea mea!
Apoi, cea de pe urmă zi de şcoală,
s-a succedat în grabă-n viaţa mea,
mă pregăteam să ies pe strada mare,
pe care o găseaeam de data-aceasta altcumva!
Iar când am început a perinda prin lumea largă
timpul preţios din viaţa mea,
cu 2 linii albe netrerupt marcată,
lin asfaltată, dreaptă şi imensă,
a devenit strada cea mare în gândirea mea.
Şi, de câte ori copilăria mă răpeşte în trecut,
şi de oricare fostă stradă mare mintea mi se leagă,
deşi acum, destul de strâmtă şi îngustă acea stradă mare este,
rămas-a în mintea mea mare, ca-n trecut!…
Când eram încă foarte mic şi când nesigur
făcut-am primii paşi pe calea spre cişmea,
acea cărare îngustă, mică, şerpuită,
părea atunci o stradă mare-n faţa mea!
Urmand mereu aceeaşi cale,
având mere acelaşi ţel,
mă deplasam pe strada mare,
de fiecare dată, altfel!
Acum altul mi-e răspunsul,
la în trebarea:
– Ce este strada mare în viaţa ta?…
Mai ieri, apreciam că strada mare e o cale,
pe care larg şi liber mă pot deplasa
şi că mii de alegeri, pentru care liber pot opta,
există în faţa mea.
Acum, pesimist şi cu rezerve,
privind realitatea altcumva,
văd strada mare mai rău decât pustiul,
în care viaţa nu a existat cândva!
continuare: http://vii.ro/2011/01/28/strada-mare/