Cândva… ~ vii

Cândva…
când nu vroiam în rai
şi nu mă bucuram…
de răsărit,
am îndrăznit să sper!
Lumina vieţii şi atunci,
ca şi acum,
în viaţa mea,
nu era un mister!
Un ideal de neajuns,
virtuţi, multe-mi păreau!
Trăiri greu de-nţeles,
ca şi acum
şi-atunci aveam…

Priveam încet în jos
şi mă-nchinam,
atunci când mă rugam…
deşi… nu mă temeam,
de moarte sau dureri,
de chin sau suferinţi,
de ce e efemer…

Când nu mă bucuram de răsărit,
nici frică îmi era de apus,
am îndrăznit să sper.
Chiar dacă nu credeam,
nici nu speram cã voi scăpa
de efemer,
speram … că nu voi regreta,
acel apus…
continuare: http://vii.ro/2011/04/23/candva/

(No Ratings Yet)

Loading...