Poezia actuală – rîu de haos şi şoc! ~ natashkap

De ceva vreme urmăresc poeziile cîtorva tineri autori de pe site-ul www.poezii.md şi sunt din ce în ce mai uimită de imaginile abudente în poezia acestora, de contrastele şi confuziile din versuri şi de frămîntările autorilor. Tinerii noştri fac un gen de poezie care şochează, dar eu cel puţin rămîn şocată într-un mod plăcut totuşi. Această răsturnare de idei mereu prezentă în opera lor, trecerea haotică de la o imagine la alta care îi este în mod normal opusă, sentimentul de răspîndire a minţii umane prin toate colţurile şi miezurile materiei, aceste descrieri mai mult decît naturaliste şi mai frumos schiţate decît în postmodernism crează o stare de şoc şi în acelaşi timp de trezire.  Ceea ce caracterizează cel mai mult stilul acestor tineri poeţi este haosul, probabil de aici şi vine senzaţia de uimire, de răstunare a tuturor simţirilor. Haosul este instalat în tot, în imagini, în sentimente şi trăiri, în ritm şi în rimă, pînă şi mesajul unei anumite poezii ar putea fi interpretat în mai multe feluri, nici măcar acesta nu e total clar. Aş minţi dacă aş spune că nu îmi place genul lor de a scrie, în timp ce poezia lui Hugo sau a lui Eminescu mă încînta prin versul lor curgînd lin, aceste poezii mă copleşesc prin faptul că au ceva inuman în ele parcă şi totodată reflectă anume trăirile umane. Probabil că am avut permanent o predilecţie pentru haos, pentru neobişnuit şi din acest motiv nu pot să nu le aduc elogii acestor noi poeţi care vor fi peste cîţiva zeci de ani sau sute consideraţi creatori ai unui nou concept, deşi deocamdată nu aş şti încă cum ar trebui să se numească acesta, dar cu siguranţă e o poezie de haos cea pe care o fac ei. Mie mi-au plăcut mereu poeziile romanticilor şi cele ale simboliştilor, dar odată ce am descoperit această nouă formă de poezie am fost total acaparată de ea. Găsesc în tinerii ăştia toate trăirile mele, această boală de început de mileniu, toate transformările politice, sociale, economice nu au cum să nu îşi lase amprenta peste noi. Turnul Babylon este acum construit în versuri şi pe mine poate doar să mă bucure că există ceva în care mă pot regăsi. E adevărat că au fost nişte poeţi cu adevărat mari cei din trecut, dar preocupările care i-au luat pe ei cu asalt s-au amplificat şi nu mai pot regăsi în poezia lor absolut tot ce doare noua eră. Ne-am schimbat noi, trăirile de bază au rămas aceleaşi, dar au luat noi forme şi este absolut normal ca şi poezia să ia noi forme. În definitiv, poezia tinerilor de acum (a unora dintre ei, deoarece o parte nu au renunţat încă la poezia clasică) pictează prin cuvinte imaginea realităţilor noastre, nimic mai mult.

(No Ratings Yet)

Loading...