I
Timp dorit, zi de speranţe,
Fiu al ţării, salutare!
România învestită
În veşminte de serbare,
Îţi doreşte, îţi urează
De mari fapte viaţă plină,
Şi se-nclină stelei tale
Ce străluce de lumină.
II
Când de glasul omenirii
Inspirată şi condusă,
Pleiada europeană,
De puternici regi compusă,
Reda naţiei gemânde
Antici drepturi de tărie,
Soarta-ţi se-nscria în ceruri
Cu lumina cea mai vie.
III
Fă dar numele-ţi să treacă
Între numele divine,
Celor ce au fost ai lumii
Nobili făcători-de-bine.
Secolul să te admire,
Şi cu noi să se fălească
Franţa, naţia cea mare,
Naţia cavalerească.
IV
Căci e aspră datorie
Ce o naţie impune,
Căci e grea, mult grea, coroana
Ce pe capul tău se pune.
Ţara te salută, prinţe,
Cu plăcere şi iubire,
Şi-ţi încrede viitoru-i
Zâmbitor de fericire.