Descântec de ploaie ~ Razvan Claudiescu

În această zi frumoasă cu soare plin de raze lucitoare,
Să plece liniştit între norii albaştrii la culcare,
Să vină ploaia la mine-n sat,
Să vină ploaia peste istoricul meu oraş,
Să vină ploaia peste natura verde plină de iubire,
Iubesc ploaia cu ale ei picături multe şi dulci,
Atingerea unei picături de ploaie te vindecă,
Îţi curăţă corpul de microbii acizi ai vieţii omeneşti,
Ploile rebele a acestei ploi proaspete ca şi-o femeie,
Picătura ploii face iarba mare şi deasă pentru peisajul
Unei lumi mai bune, de fete şi de băieţi ca fulgerul de ploaie,
Stau în ploaia – ce cade din cerul plin de fulgere calme,
Ador şi iubesc când ploaia cade şi fulgerul atinge pământul,
Este senzaţia că ai luat un zece la limba română,
Mă tăvălesc în adunatele picături de ploaie — numită baltă,
Şi câinii sunt invidioşi pe mine că-s în balta picăturilor de ploaie,
Fiecare picătură mă face să cunosc fata visurilor mele,
Îmi şopteşte la ureche: „ Eşti băiatul fetei cu părul de aur ” ,
Fiecare picătura se scurge ca secundele timpului ceasului de mână,
Să vină ploaia la mine-n sat,
Să vină ploaia peste istoricul meu oraş,
Să vină ploaia peste natura verde plină de iubire,
Iubesc ploaia cu ale ei picături multe şi dulci,
Pe-o asemenea ploaie m-am îndrăgostit de ea fulgerător,
De ploaia şi de femeia ce-i plină de mult dor.

( 2011, 02 aprilie )

(No Ratings Yet)

Loading...