Noi în suflet avem numai eroi,
Ca limba sfântă din ţara noastră,
Pe steagul nostru ce suntem noi,
Pătat poetic cu floare albastră,
Unire-n limbă şi-n scump popor,
Scăldaţi-n neam cu glie de români,
Ce ţara-mi e plină de atâta dor,
Cu suflete de limbă, românii-s buni.
Hai români pe drumul mare,
Al mândrului nostru tricolor,
Ţara, limba să fie-n floare,
Ca poeţii din al nost’ popor,
Şi acum mai vrem un Ştefan,
Româna naţiune, uniţi-vă în simţiri,
Pentru noi cu sânge cu glasul de roman,
De la Mihai cel mare în unire sari.
Români să fim cu limba-n frunte,
Oriunde-n lume să spui ce eşti,
Noi români ca bătrânul munte,
Să grăieşti şi ca românul să iubeşti,
Roşul, galben şi albastru,
Tricolorul al bunei patrii,
Al războiului de astru,
Cu firul câră timpul vieţii.
Să fim români până la moarte,
Prin tot ce tu ai să trăieşti,
Prin glasul limbii dintre sate,
În română ca să vorbeşti,
Ţara cu scopul ei preasfânt,
Trăsnet la Milcov şi Carpaţi,
Cu unire pe al nost’ pământ,
Să fim români, să fim fraţi.
( 2007, 17 noiembrie )