vreau sa mor, ce rost mai are ?
să fac umbră la pământ
să mă pierd în lumea mare
ca şi frunza unui nuc
ce rost are să trăiesc?
dacă nu ştiu să iubesc
dacă nu ştiu să citesc
sfânta taină te iubesc
să-nţelegi, ce rost mai are?
dacă nu m-ai asculta
dacă nu ai cugetat
la tot ce mi sa-ntâmplat
două cuie nu se-mpacă
precum soarele și luna
şi te-ntreb pe tine doamnă
înţelegi ce-ţi spun acuma
de ce oare te-ndoieşti
că-mi doresc profund să plec
că-mi doresc o altă viaţă
ca şi-o nouă dimineaţă
undeva în întuneric
simt acel ceva ce-mi cere
să renunţ la tot cu vise
şi s-aştept o mângâiere
ore ce mi-ar putea da?
lumea asta atât de rea
oare ce mi-ar putea spune?
decât vorbe spuse-n ură
de-aş putea să înţeleg
de ce oare pot să iert
să-nţeleg pe cineva
care-mi vrea dor inima
ai putea să-nţelegi
oameni ce-ți vorbesc corect
oameni ce n-au ascultat
ţie ce ţi sa-ntâmplat
vreau să plec, atâta tot
să mă văd pierdut în zare
să mă văd de-acolo de sus
ca şi-o altă alinare.