Pe drum mergeam alături. A toamnei melodie
Tăcută se lăsase cu seara peste vie,
Prin codrul de rugină, pe pajiștea pustie,
Simțeam același freamăt în suflete că-nvie.
Era un vaier dulce și dureros, un cânt
Ce-n inimi se născuse și-n ele ni s-a frânt.
Apropiați deodată și fără un cuvânt,
Am stat să ne petreaca prin toamnă rece vânt.
Cu vocea ta sub ramuri sunând a părăsire,
Mi-ai spus: – Să ne rămână trecutul nălucire,
Când clipa veșniciei mi-o dai cu o privire,
De ce în umbră glasul părea o amintire?