Trecut-am prin vremuri înfioraţi
şi tăcând pe strada cu Frica.
Şi piciorul ei, ostenit, izbitor înainte-napoi,
lovit-a cu durere şi ură şi-n noi.
Şi deodată, în cîmpul tainelor ei,
ningea cu zăpadă de miei!
Înaintea vitrinelor cu măşti de hîrtie
sperat-am iubirea de-o veşnicie.
Cu mînuţele calde, lipite de geam
din iubire, Iubire mai mare cerşeam.
Şi singură, singură lacrima-şi căuta
să se prelingă în iesle de Stea.