Cînd pâinea durerii o frîngi printre lacrimi
oftând şi cîntând bătrânele datini,
ce zidesc dinlăuntruri iubirilor noi
îmbracându-ne de ne-îmbrăcaţi şi de goi,
fi-va lacrima din miezul pâinii rădăcină de stea
şi rodirea acoperământul de nea.
Ca un crin aşezat în fereastră
fi-va zămislirea Dumnezeiască!
Şi atât de tainică trecând în lumină,
crin, doar un crin fără de vină!