Sunetul mării, ajuns lumii prin noapte,
cerc murmurat din treaptă în treaptă,
sau poate febra bătăilor repetate în uşă.
Dar fii-va Lumina adevărul tainic închis într-o scoică!
Iar acum privesc, cu credinţă şi bisturiului alături lucind,
scoica închisă în inima mea.
Acest Adevăr al clipei întru scoaterea la Lumină.
Şi aşteptând, mă întreb despre rostul Luminii,
pe care mereu, mereu o aştept.
Şi fi-va Iubire în gestul acesta!