- Nastratin Hogea-ntr-o seară la fereastră cum şedea
- Îşi lungea nasul aiurea, p-alţii fără a-i vedea;
- Trecând unul din prieteni: – Ce miroşi ? l-a întrebat.
- – Vecinul meu – el răspunse – găteşte scumpe mâncări,
- Şi de-al lor miros mă satur, trăgându-l cu gust pe nări.