Când te-am văzut urcai pe scări spirale
Ţinându-te cu mâinile-amândouă.
Un vânt sufla-n tangaje triviale
Făcându-mi vechea pestilenţă, nouă.
Cu-n simţ arid, avid cerşeam să plouă,
Conturu-ţi ud, abise sculpturale,
Clipa s-o facă, despicată-n două,
Să-nţelenească-n lumi imateriale.
Stârneai un vânt cu izuri de furtună,
Predominant, adus la exaltare
De muta, implacabila-ţi chemare…
La baza scării, gânduri când se-nturnă,
Chemarea ta căzu, inoportună :
La ce te-aştepţi ? Nimic nu-i nou sub soare!