Trecea o doamnă… ~ Adrian Erbiceanu

Trecea o doamnă c-un căţel –
O abdicare virginală,
Abis de mirt şi de beteală
Valsând în ape de inel.

Din încifrarea spre albastru
In linişti încropii oceane
Şi linişti-peşti, şi diafane
Căderi spre oare care astru?

Renasc din gând aşa cum mor
Frumos ca florile de nalbă
Şi gând cu gând se face salbă…
Şi-mi crapă palmele de dor.