Nouă meşteri mari, cu Vasile zece ~ Alexandru Andrieş

Nouă meşteri mari, cu Vasile zece,
De care se zice că-i şi întrece,
S-au apucat să facă o mănăstire.
Termenu-i scurt, că-mpăratul
Se cam grăbea cu predatul,
Ca duşmanul de clasă să nu prindă de ştire…
Materiale, deh, ca pe-atuncea!
Cu toate-acestea se muncea…
Fundaţiile fură gata în trei zile!
Apoi veni Vasile şi zise:
“Planurile n-au fost admise,
Am observaţiile pe 48 de file”.

Se săpă din nou la alte fundaţii,
După noile indicaţii.
Împăratul însuşi veni să vadă cum merge treaba…
El fu mulţumit, dar avu o obiecţie:
“Aţi pus-o greşit ca loc şi direcţie,
O mutăm mai la vale, aici aţi săpat degeaba!”
Nouă meşteri mari, cu Vasile zece,
De care se zice că-i şi întrece,
Aşteptau mortarul să se-usuce la soare,
Împăratul veni şi le zise “Tovarăşi,
Aţi muncit foarte bine, dar iarăşi
O mutăm din motive strict militare”.

Pentru-a treia oară Vasile săpă,
Dar nu fu nervos si nu înjură,
Ştia prea bine cum avea să se răzbune:
Pe-âmpărăteasă o zidi de vie,
Iar din rochia ei îşi făcu o scufie
Pe care-o purtă până la moarte, se spune.
Împăratul veni la inaugurare
Şi-i ţinu două ore-n picioare
C-un discurs despre munca lor plină de abnegaţie…
Discursul fu întrerupt de tătari
Despre care se ştie că erau barbari
Şi Vasile rămase fără decoraţie!

(No Ratings Yet)

Loading...