Apolog ~ Alexandru Macedonski

Mickiewicz spune că un om,
Văzându-şi mama-n nesimţire,
Mâhnit adânc de-acel simptom,

Cheamă pe doctori cu grăbire
Consult făcură între ei
Dar nu căzură la-nvoire.

Mult lăudaţii semizei
Se tot certau pe leacuri multe
La capul jalnicei femei…

Curgeau şi vorbe şi insulte,
Zâmbiri amare fără spor,
Şi alte lucruri zise culte…

Dar omul nostru din popor
Privi icoana minunată
Şi le grăi ca din topor

Şi mi-i luă la goană-ndată;
Apoi la mamă-sa cătă
În letargie cufundată…

Iar când din plânset încetă
Strigându-i: ,,mamă”, în simţire,
Prin farmec ea se deşteptă.

Astfel ş-o ţară în pieire
Mormânt şi lanţuri le sfărmă
Călcând pe-a soartei îndârjire
Pe loc ce-i strigă fiii: ,,Mamă”.

(No Ratings Yet)

Loading...