Domnea în Roma August, — era sub cer de mai,
Îmi cântă-n suflet anul, — zvoniseră dezastre,
Dar Tibrul printre dealuri curgea ca printr-un rai,
Şi vii, în ochii sclavei, zării cicori albastre.
Vorbi în al meu sânge al patimilor grai,
Eram atletul plastic întors abia din castre,
Ş-am pus, sub piept zdrobind-o, când lung o sărutai,
Jăraticul de buze pe florile din astre.
Grădina în odihnă zăcea-ntre ziduri albe…
Ninseseră din piersici suave flori roz-albe…
Au curs de-atunci noiane de veacuri păgâneşti…
Uitată mi-este groapa sub flori şi sub parfume,
Dar tot mi-aduc aminte… fu Cretus al meu nume,
Şi-n for purtam tunică cu ciucuri elineşti.