Chipul poeziei ~ Alexandru Macedonski

Când eu treceam cântând pe vale,
Cântând şi surâzând,
Adeseori mi-ieşea în cale
Un chip ceresc şi blând.
Îmi surâdea cu-nduioşare
Cel chip de mic copil
Şi-mi lumina a mea cărare
Sub soarele d-april!
D-atunci adeseori în viaţă
Cel chip l-am revăzut,
Dar întristat într-a lui faţă
Şi-n reverii căzut…
Ursita-mi fu fără-ndurare…
Îi cer însă umil
Ca să expir într-o cântare
Sub soarele d-april.