Expoziţia de la Ateneu ~ Alexandru Macedonski

De cum ne cheamă o clipă în lumea ta de vise
Uităm orice durere în noi se zămislise;
Extazul ne răpeşte — murim pentru real;
În clara atmosferă a cânturilor tale
Ne fură flori albastre şi cânturi de cavale
Şi ne simţim deodată intraţi în ideal.

Doinesc izvoare limpezi atunci din orice parte,
Pier rănile de-orgoliu şi grijile deşarte…
O nouă tinereţe ne toarnă al ei vin;
Copacii vechi c-o umbră de pace ne-nfăşoară,
Iar vesela magie prin frunze şi-o stecoară
Universalul suflet al spaţiului divin.

(No Ratings Yet)

Loading...