Hinov ~ Alexandru Macedonski

Sfărâmături de urne — oriunde —
lespezi de marmoră mari
sub care zac atâţi legionari,
iată Hinovul; — în el s-ascunde
potopul de secoli ce-a curs.

Călcând această ţărână mută,
văd ce nu vedeţi voi
umbrele-acelor eroi
ai căror urmaşi suntem noi;
şi stând în valea tăcută,
îmi râd de ritm
şi de-orice reguli îmi râd;
ritmul meu e zgomotul
ce-l fac cu zalele lor.

Îi văd… s-arată: sculatu-s-au toţi
de sub pietre…
Trec —
Trec sute; iată-i: de-oţel le e coiful,
lat era romanul în spete,-ondulat
avea părul; puternic braţul.

Roma veche întreagă
se-nşiră pe dinaintea mea
Consuli,
proconsuli,
matroane, copile, liberţi —
Roma veche întreagă
pontifeci, apoi, şi vestale,
flamini,
saturnale. —
Salutare, eternă stea,
pe-aceste ţărmuri pribeagă.
Tăceţi, o! versuri deşerte…
Şi tu, la pământ, poete; —
trec Cezarii —
sărută pământul acesta
e sfânt.

(No Ratings Yet)

Loading...