În atelier ~ Alexandru Macedonski

,,Voiesc, iubite pictor, o pânză cum n-a fost…
Să văd din întuneric că iese-n pielea goală
Satana care-n mine stârneşte o răscoală
Pe când zadarnic caut de el un adăpost.

Îl văd frumos şi searbăd, aproape o fecioară,
Având pe-o gingăşie de Bacchus indian
O frunte visătoare sub păr de-atenian
Şi-n buzele-i de flăcări cutremure ce-omoară.

Fă-l dulce totdeodată ca taina unui vis
Ce-n leagănu-i de aur te-adoarme cu blândeţe
Atunci când plin de viaţă şi beat de tinereţe
Te laşi pe nesimţite s-aluneci spre abis.

Sau scoate-l dimpotrivă din negura cu şoapte,
Nălucă fără seamăn cu ochii scânteinzi,
Întocmai cum e-n clipa sălbaticei izbânzi
Când sufletul mi-l soarbe în fiecare noapte.”

Şi jalnica fiinţă, furată de-aiurare,
Când pasul şi-l mai duse prin largu-atelier,
Isterica privire pe nişte lănci de fier
S-opri încremenită de-a lor străfulgerare.

Apoi, din frământarea lucioasă ce zărea
Că sapă împrejuru-i o roşie vâltoare
Din care e ajunsă de flăcări arzătoare,
Simţi că se aruncă Satana peste ea.

(No Ratings Yet)

Loading...