În răstrişte ~ Alexandru Macedonski

Fireşte, sunt un biet nebun…
Când lumea e ce este
Trăiesc ca în poveste
Şi la nimica nu sunt bun…
Fireşte, sunt un biet nebun.

Zadarnic am copii şi casă…
Mă simt tot omul de-altădată,
Iubesc pe loc, urăsc îndată…
Fatalitatea mă apasă…
Zadarnic am copii şi casă.

Dar orice sunt, aşa cum sunt,
Tot am o mângâiere
E tainica plăcere
De-a şti că merg către mormânt,
Şi sunt acela care sunt.