Să facem încă o ţigare
Şi înc-o poezie,
Ca să-mi fumez orice durere
Şi orice bucurie !
Şi-n sunetul ce din orchestră
Se sparge-n armonie,
Să zicem la speranţe-adio,
Adio la junie !
Ţigarea, însă, se sfârşeşte,
Orchestra-n fine tace,
Tăcerea naşte împrejuru-mi,
Dar nu şi dulcea pace !
(Literatorul, III, 8, august 1882, p. 484.)