Perihelie ~ Alexandru Macedonski

Nu, de lume nici o vorbă şi de glorie nici una
Scumpi prieteni, luptătorul de-altădată nu mai sunt;
Eu privesc tot înainte, voi în urmă totdeauna,
Eu mă duc cu ochii-n ceruri, voi cu ochii în pământ,
Nu: de lume nici o vorbă şi de glorie nici una.

Clar azur şi soare de-aur este inima mea toată,
Şi pe când rămâne corpul sub destinul cunoscut,
Peste sufletu-n urcare este greu ca să mai poată
Să apese-amărăciunea din prezent sau din trecut,
Clar azur şi soare de-aur este inima mea toată.

Oh! lăsaţi pe-oricare suflet în a lui perihelie,
Fericiţi-l când pământul pentru dânsul a murit,
Prosternaţi-vă când aripi, mai presus de vijelie
Îl răpesc în adâncimea unui vis neţărmurit,
Oh! lăsaţi pe-oricare suflet în a lui perihelie.

(No Ratings Yet)

Loading...