Ieşind din balta Craioviţa,
Unde-a fost crai Craiovisin,
Văpaie, vezi plutind domniţa
Mai argintată ca un crin.
Sub lună-i tremură cosiţa,
În suflet poartă ca un chin,
Plutind pe balta Craioviţa,
Unde-a fost crai, Craiovisin.
Îşi duse viaţa-ntr-un suspin,
Nedându-şi nimănui guriţa,
Dar a rămas mironosiţa
Din veacul cel detot creştin,
Plutind pe balta Craioviţa.