Oh! lucrurile cum vorbesc,
Şi-n pace nu vor să te lase
Bronz, catifea, lemn sau mătase,
Prind grai aproape omenesc.
Tu le crezi moarte, şi trăiesc
Împrăştiate-n orice case,
Oh! lucrurile cum vorbesc,
Şi-n pace nu vor să te lase.
Şi câte nu-ţi mai povestesc
În pustnicia lor retrase
Cu tot ce sufletu-ţi uitase
Te-mbie sau te chinuiesc.
Oh! lucrurile cum vorbesc.