A lovi (Arhitectura valurilor, 1987) ~ Ana Blandiana

Nu îmi e frică,
Dar nu ştiu: cum
Se ridică
Glasul, braţul cum
Se intinde să lovească ?
Şi cand strâng pumnul
Trebuie sa strâng
Şi aripa-ngerească ?
Şi ca să scuip în obraz
Trebuie să adun
Salivă si ură
In loc de silabe
Şi trebuie să-l împuşc
Pe cel mai de-aproape ?
Aripa îmi sângeră
Şi se despică
Intre răzbunare
Şi alibi :
Nu mi-e frică,
Dar mi
Se pare
Mai mare
Umilinţa de a lovi.